Intrebare

Buni (adica mama): "Alexandra, cum e bunica cealalta?" (nu stiu ce raspuns astepta :))
Alexandra: "Grasa, ca tine" :)))
Asa sunt copiii, sinceri.

Fara cuvinte... Si Buni n-a mai stiut ce sa o intrebe.

Opere de arta...

cu pixul... din cele fericite pe hartie, ca avem si pe pereti.... (pisici, numai 9 mama)

Pisici...

Bunici...



... probabil cu ochelari:)) sa o vada mai bine...










Alexandra, Mama si Buni...

si autoarea.......................................

Urme pe zapada...

S-a bucurat atat de mult de primul centimetru de zapada, vazut pe masina duminica... incat ieri am pornit in cautarea unui petec de zapada, sa facem si noi un omulet... L-am gasit, destul de departe de casa, cam 35 de km :) dar a fost prima bulgareala din acest an, am facut si un omulet, s-a tavalit si s-a aruncat pe jos (desi nu era prea moale)... s-a bucurat ca face urme pe zapada, ca ne e nasul rosu si hainele ude... si a dormit de ieri de la 6 pana azi dimineata :))

Pe omulet il avem doar filmat (s-au terminat bateriile; cand faceam fotografii pe film, se terminau filmele oricat de multe ar fi fost :))

Si ne-am amintit de primul omulet de anul trecut...

cand obisnuiam sa-i aducem in casa, sa nu le fie frig :)

Acum asteptam o zapada adevarata (ca in copilaria mea... cand se frangeau crengile copacilor in parc sub greutatea zapezii)... sa poata veni si Mos Craciun...

In vizita

Mi-era foame

Luni, profitand de faptul ca am zi scurta (lucrez duminica) ... m-am apucat de o mica curatenie (ca sambata era dupa chef si am trimis copilul de acasa cu bunica cu tot si am lenevit toata ziua). De cel mai mare ajutor mi-a fost Alexandra :) Pana a aspirat si ea, am putut sa ma ocup si de alte lucruri care de obicei ii atrag atentia: ligheanul cu apa, detergentii si mai ales cel de geam (pe care se grabeste sa il foloseasca dupa ce imi intinde pe oglinda sau vitrina de la biblioteca cremele de fata - "mami am facut o opera de arta", si peretii sunt o mare galerie)... cand eram mica si eu eram foarte harnica, dar mi-a trecut foarte repede :)
Cand am terminat am fost rasplatite cu cele mai bune clatite facute de Buni.... A mancat cu atata pofta incat n-am indraznit nici macar sa-i fac o poza sau sa o filmez ... desi le-a mancat foarte tacticos, de pe farfurioara, rasucite doar cu zahar (goale cum le zice ea).... Dupa doua a mai cerut una si ca sa se scuze cumva.... sau pentru ca privirea admirativa (as fi mancat-o pe ea) i-a sugerat altceva, a declarat .... "mi-era foame" si si-a sustinut declaratia si cu un gest cu manuta, cu palma in sus...

Imi place cum le spune... mi-era foame.... mi-era dor ... sau cum ne spune noua "nu mai zice asa" daca i se pare ca ceva e in neregula...

Griji de copil

Au inceput grijile... ei :)
"Mami, nu avem loc de brad"...
O sa-i facem, mutam mobilele ca in ficare an....
"Mami, daca ne aduce Mosuuuu brad, sa nu mi-l mai arunci.... "
In cazul asta m-as putea gandi la varianta ecologista a unui bradut de plastic (am lucrat 7 ani in Protectia Mediului, stiu valoarea unui brad taiat si in cat timp va creste altul), dar n-am suferit niciodata florile din plastic... si nici bradutii). Intr-un singur an am fost asa de suparata incat nu mi-am dorit brad, mare fiind, dar Mosu tot l-a adus si mama mi l-a impodobit... 2 ani la rand am suferit ca n-a avut cel mai frumos bradut, dar cred ca ea vede altfel Craciunul decat noi cei mari... Pana prin martie s-a uitat zi de zi la un DVD clasic Disney cu Craciunul cu Mickey si Donald...

Miroase Printul...

Al meu, nu al ei. Care a fumat pe balcon si apoi s-a apucat de povestit cu ea. Si ea intreba "D. ce miroase?", "Ce miroase?"... Si i-a explicat ca a fumat (probabil fiind si mai aproape de ea).... si ea si-a infundat nasucul in perna si a zis "miroase printuuu".... :))
N-am fost de fata, mi-a povestit printul, dar m-am amuzat teribil... Poate il convinge ea ca unui print nu-i sta bine mirosind a fum de tigara, nici macar discret ...