joi, 18 decembrie 2008

La plimbare


Ieri am poposit in parcul din fata Catedralei unde troneaza celebrul "Avram Iancu" cu mana intinsa (s-au facut o gramada de bancuri pe seama statuii), cred ca a primit si premiul pentru cea mai nereusita amenajare urbanistica sau ceva de genul... si copilul mai fascinat de statuie decta de brazii frumos impodobiti... "Mami, asta nu are calul acolo sus cu el! De ce?" ; "Nu, a umblat mai mult pe jos. " Le mai avem in oras pe cele cu Mihai Viteazul si Matei Corvin , calare amandoi.

marți, 16 decembrie 2008

Notepad

Cumnatu, doctor, are de facut de dimineata pana seara tot felul de situatii si rtapoarte (munca de medic, ce mai) .... Sora-mea se straduie sa-l ajute si ea cum poate.... Intamplarea face ca era la noi si vorbeau la telefon despre ceva fisier trimis pe mail. Si soara-mea tot intreba cu ce sa-l deschida... Cu Notepad? La care Alexandra, de departe... "Da ce tu Rodi, tu n-ai Notepad? " Nu stie ce-i aia, dar imi place cum pune problema... Si cum spune cateodata "am prins gluma". Adevarul ca are un simt al umorului foarte bine dezvoltat.

duminică, 14 decembrie 2008

Tu, Mami...

De 2 zile nu mai sunt "Mami"... Am devenit "Tu, Mami" ... si asta cu mimica aferenta discursului care urmeaza :) Cateodata parca ar fi o declaratie de dargoste :)
Si nu m-a mai lasat sa-i cumpar scutece, a insistat ca ei nu-i mai trebuie (stiu eu ca nu e chiar asa)... Ieri i-am cumparat si le-am lasat langa usa sa n-o supar prea tare :)

vineri, 12 decembrie 2008

Sunt palida!

Ieri, in timp ce conduceam, aud un glascior in spate "Sunt palida!"
Ma umfla rasul (desi uneori chiar are o culoare stearsa, dar mama ma linisteste ca asa ii e tenul si asa eram si eu, si asa am ramas)... De data asta chiar nu era palida, eram dupa o ora de admirat beculetele din oras... Dar pentru ca de multe ori dimineta refuza sa iasa afara, nu vrea sa stea la imbracta etc... Buni ii mai spune ca e palida... si trebuie sa iasa la aer. De data asta se pare ca a speriat-o :)

Ii spun ca mergem la prietena mea (mai mult a ei acum) Liana care e doctorita si stie ea daca e vreo problema sau nu....

Ajungem, prietena o linisteste in legatutra cu culoarea fetei (pe mine ma sfatuieste pentru a nu stiou cata oara sa ii dau niste pastile homeopate pentru paraziti, ca poate... eu parca as vrea o confirmare printr-o analiza, desi am inteles ca homeopatele nu au reactii adverse?!), o pisca de obraz si ii spune ca e rosie... Apoi da sa isi aprinda o tigara...

Alexandra cu o mana in sold, batand din piciorul drept o intreaba "In casa??? "....
N-am discutat despre fumat niciodata, la noi nu are cine sa fumeze... dar a fost tare de tot.

miercuri, 10 decembrie 2008

Salvati un inger!


Azi am primit la birou acest mail, cand ma gandeam ce jucarii sa-i mai cumpar copilului meu....
Nu-mi mai doresc decat sa fie sanatoasa.

"Povestea unui mic ingeras!! Atat de trista. Nimeni nu ar trebui sa treaca prin asemenea calvar, cu atat mai putin o fetita atat de mica.Se apropie Craciunul... Poate fiecare din noi poate darui un strop de bucurie si o sansa la o viata mai buna acestei fetite.Multumesc!
Alexandra s-a născut pe 6 mai 2005. Un copil sănătos, fără probleme.
Până în noiembrie 2007. Când copilul a răcit un pic. Tratamentul nu şi-a făcut efectul şi părinţii au decis să-i facă Alexandrei mai multe analize. Analizele au ieşit cam prost. O ecografie a arătat apoi un posibil hematom hepatic şi copilul a fost trimis de urgenţă la Spitalul Grigore Alexandrescu din Bucureşti (Alexandra Udrişte este din Panciu).
Era noaptea de 27 noiembrie 2007. Începutul calvarului pentru un copil de doar 2 anişori.
Alexandra a fost operată de urgenţă. Primul diagnostic: ruptură de venă hepatică cu hemoragie puternică. Şanse de supravieţuire: 1%. Copilul a rezistat, operaţia a reuşit.
Însă diagnosticul s-a schimbat. În cancer – neuroblastom de suprarenală dreapta cu metastaze ganglionare şi de perete abdominal – cu tumoră gigant ruptă şi greu de extirpat.
Au urmat 6 luni de citostatice.
Apoi un alt diagnostic cumplit: rinichiul drept nu mai funcţiona, era atrofiat.
Alexandra a fost din nou operată, i s-a scos rinichiul. Tumora se infiltrase şi acolo.
Alte 6 luni de citostatice.
După un an de chin la chimioterapie şi-au făcut apariţia alte adenopatii ganglionare. Ganglionii creşteau vertiginos.
Alexandra a fost trimisă la radioterapie, la Elias. Apoi la un alt control, la Fundeni.
Concluzia medicilor: dozele citostatice au fost prea mici, boala a revenit şi s-a dezvoltat. Un an de chin cu un fel de „apă de ploaie”.
Părinţii au luat decizia de a obţine părerea unor medici străini. Au plecat la Institutul de Cancerologie „Gustave Roussy” – Villejuif – Paris (acolo unde se află Matei, Alexia şi Bubu).
Alexandra este primită cu braţele deschise la clinică, unde are mari şanse de vindecare. Este programată la tratament peste două săptămâni. Din păcate sistemul nu acordă formularul E 112, sub pretextul „se poate trata în România”. Deşi ştim cu toţii că neuroblastomul nu se poate trata în spitalele noastre.
Alexandra are nevoie de 165.000 de euro iar statul nu îi dă niciun ban.
Părinţii Alexandrei ne roagă să îi ajutăm în organizarea unei campanii de popularizare a cazului, în speranţa strângerii banilor:
« In speranta ca ne veti ajuta in campania de salvare a acestui inger de copil, va rugam sa primiti multumirile noastre anticipate ».
Cu stima, Gabriel, Alina si Alexandra UDRISTE
0744 533884 – Gabriel ; 0740 244004 – Alina
email: alina_udriste@yahoo.com
adresa: Panciu, str. Nicolae Titulescu, nr. 47, bl. UTR, ap. 4, jud. VRANCEA, cod 625400

Cont: BANCA TRANSILVANIA - Agentia Panciu, jud. Vrancea
RON: RO88BTRL04001203H55396XX
EURO: RO63BTRL04004203H55396XX
COD SWIFT: BTRL RO22
Titular: UDRISTE ALINA MARIANA
Imputernicit: UDRISTE GABRIEL AURELIAN


Andreea Sminchy ne roagă:
S-o ajutăm pe Alexandra!
In doua saptamani micuta trebuie sa fie la Paris. Pentru asta, are nevoie insa de 160.000 de euro. Sunt bani multi… Dar, mana de la mana, se poate sa-i strangem. N-avem timp sa asteptam si sa ne plangem. Un euro, doi euro, fara nici o rusine, mergeti si depuneti la banca! Pentru un suflet de copil, o suma care noua ni se pare neinsemnata, inseamna enorm.
Nu va spun sa va deschideti sufletele, pentru ca se apropie Craciunul. Stiu ca voi nu aveti nevoie de ocazii speciale pentru a fi OAMENI. Mi-ati demonstrat-o de atatea ori. Sa mai incercam o data! Si sa ne ajute Dumnezeu sa reusim!"

http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/12/03/stelutele-de-mare-calvarul-unei-nopti-de-noiembrie-alexandra-udriste/

vineri, 5 decembrie 2008

OZN-ul de la blocul meu:)

Aseara in timp ce ma intorceam acasa, gandul mi-a zburat fara motiv la filmele primite pe mail cu OZN-uri (trucaje toata ziua, mai ales cele din Paris, unde printre blocuri zburda un OZN). Nu ma dau jos bine din masina cand vad o lumina rotunda, destul de mare, zburand fara zgomot intr-o parte. Pana sa deschid usa, bagaje, copil, o vad ca se intoarce ... Si fericita am concluzionat ca sunt martora unor fenomene paranormale. Nu poate fi coincidenta imi zic. Abia stept sa urc, ii spun si mamei care imi spune ca or fi niste lumini proiectate de jos, ea mai vazuse, (desi ea si fratii mei au vazut in '68 pe cerul Clujului in plina zi un obiect triunghiular care a spionat o zi intreaga) .... Deschid geamul si ma apuc de filmat.... (cand umblam toata ziua cu aparatul foto de gat, ma gandeam ca e bine sa fii pregatit, ca nu stii niciodata cand un omulet verde iti taie calea.... asta asa in gluma), lumina dansa in continuare, trecea de bloc, se intorcea un pic, iar pleca... mama imi spune ca daca e asa de interesant de ce nu cobor in fata blocului.... de frica, ma gandeam eu. Copilul curios se intindea si el si am tot intreba ce vad. O lumina care danseaza. Da, o vad si eu zice... Si pentru ca nu sunt egoista :) ma gandesc sa-mi anunt si toti prietenii sa nu rateze asa o ocazie.... Primul m-a intrebat ce-am baut, dar totusi si-a luat camera si a iesit in strada. Mai sun unul care sta mai pe deal, si la etajul 7 (aproape adormiti saracii) si le spun in ce directie ar treui sa scruteze cerul.... Si astept, mai filmez cate putin.... Nu ma suna nimeni inapoi. Si sun eu, iar.... verdict: ceva reflectoare. Apoi suna si celalalt sa ma intrebe daca nu vad si raza de proiectie... nu zic, n-o vad, la mine era putina ceata. Imi cer scuze pentru deranj.... Si brusc imi pica fisa.... Tocmai avea loc deschiderea Clubului Bamboo, foare apropae de casa mea... Cine stie cu ce lasere se jucau.... O sa postez totusi fimuletul facut (pentru fani) ... poate cei de la servici imi vor da un concediu medical pe motiv de surmenaj. Pret de zece minute am fost fericita ca am vazut in sfarsit un OZN (nu stiu daca chiarimi doresc sa se intample asta) . Am adormit tarziu razand. Rad si acum....

Da daca totusi a fost un OZN ? :))