marți, 15 septembrie 2009

Prima zi....

Prima zi... a fost mai usoara decat credeam. Am lasat-o cu un nod in gat, dupa usa, de unde nu s-a miscat multa vreme... Am gasit-o, duoa ora 3, rosie in obraji (dormise, si fara Petrica al ei) si un un zambet mititel pe fata... N-a vrut sa respunda la intrebarile "cum a fost?", "ce-ai facut azi?", dar mai tarziu a povestit de bunavoie...
Pe scarile gradinitei "Voinicelul" (unde am fost si eu, acum.... ani, si fratii mei, si nepotii mei), Mamaruta mea....


Noaptea dinainte a fost una agitata, s-a tot trezit, a spus ca a visat urat... Dar ce-ai visat? Am visat cu gardinita. Da? Si cum era? Nu stiu, ca eu doar am trecut pa langa ea. :))
La intoarcerea acasa s-a impiedecat pe scarile de la intrarea in bloc si s-a lovit la barba foarte rau (m-am bucurat ca nu a fost nasul, al meu e stramb de cand am primit din greseala o racheta de tenis de la o colega cu care bateam mingea de un garaj). O sa fie o zi pe care o sa o tinem minte :))

2 comentarii:

alina spunea...

Ati trecut de ce era mai greu :).

Petraluca spunea...

Nu, nu :( A doua zi a fost mult, mult mai grea (dat din picioare, plans si suspinat de la 5.30 dimineata pana am lasat-o... si n-am mai auzit-o)
In schimb a devenit mult mai iubitoare si mai calda :))