duminică, 15 martie 2009

M-am pierdut

Intr-o dimineata inainte sa se crape de ziua m-am trezit cu ea la mine in pat, oftand cu ochii inchisi... am tinut-o strans pana s-a linistit, dar apoi s-a intors in patutul ei... si a revenit la 7 sa-mi dea desteptarea.... buimaca inca de somn o aud
... Eram pe strada si tu te-ai pierdut (adica eu) si eu am ramas singura.... Aha, a fost doar un vis, o linistesc (asta dupa 10 zile de absenta in care eu am fost la schi fara ea... Stiam ca i-a fost greu, au fost seri in care n-a vrut sa vina la telefon. ) Si apoi a venit si intrebarea... De ce a trebuit sa stai asa de mult la zapada?

2 comentarii:

alina spunea...

Eu n-am fost niciodata plecata mai mult de 48 de ore, oricum s-a intamplat numai cand am fost in spital sa o nasc pe Anna, cu toate astea Maria mai are si ea cosmaruri ca se pierde, ramane singura etc ... E normal! :)

loredana şi robert spunea...

cat sunt d3 mici acesti ingerasi ai nostri si cat de mult sufera, chiar daca noi credem ca ei fiind mici nu prea pricep.
noi nu am fost nicaieri fara ea, nici macar la nunti cand am fost, am dus+o intotdeauna peste tot chiar daca nu a fost comod. dar noi suntem asa, mai dependenti unii de altii.
dar de acu, daca tot ati fost fara copil nu are rost sa te simti vinovata, doar sa o asigutâri (cel putin pana uita) ca nu te vei mai pierde fara ea.